Mi-am creat o lume plina de ranchiuna si frustrare,resentimente si resemnare. Am renuntat la visuri,am inlocuit speranta cu dezamagire. Am pus un scut inaintea oricui incearca sa imi invadeze fiinta,m-am izolat de toti si toate.Sunt ca o nava pierduta in larg. Am renuntat sa sper sau sa lupt,am renuntat sa devin cineva. Acum sunt doar o oarecare,un fir de nisip in Univers,o adiere de vant. Tristetea a pus o amprenta puternica asupra mea,mi-a incatusat sufletul si l-a lasat in bratele dezamagirii.Am acceptat infrangerea. Usile mi s-au inchis una cate una,si am cazut prada colapsului. Am devenit mai fragila ca oricand.Orice esuare imi sfasie sufletul ca un pumnal.Fata de mine nu simt altceva decat repulsie si dezgust.Am dezamagit si continui sa dezamagesc pentru ca am uitat sa fiu eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu