Bucuresti

Bucuresti,orasul care candva mi-a fost casa...ma uit in jur si vad sute de chipuri:palide,ingandurate,vesele,triste,bolnave,indiferente,flegmatice,inocente. Totul e dinamic,plin de contraste,un enorm colaj uman alcatuit din sortimente de oameni invaluiti in propriile ganduri si trairi. Acelesi doamne cu un aer epocal prea elegante pentru un oras prafuit,aceleasi cladiri cojite par chinuite de o boala instalata permanent in ziduri,aceleasi tramvaie ponosite,captusite cu un iz de naftalina,trosnind din toate incheieturile,aceleasi gauri in asfalt. Printre stiluri,look-uri,constructii maiestuase si cateva noutati ici-colo,schimbarea a lasat multe cicatrici. Gunoaie,caini fara stapani,oameni fara un viitor.Poate ca erau si atunci,dar copil fiind nu eram capabila sa observ decat partile frumoase din jur. Si ce este intr-adevar frustrant este indiferenta celor care vad,dar se prefac orbi atunci cand un copil infometat cere de mancare,sau o batrana cere un loc. Talente risipite prin metrouri incercand sa isi castige painea,trec neobservate. Putini isi intorc capul. Femei sarmane cu pruncii la piept implora pentru un leu,iar in schimb primesc insulte si batjocora. Cateva bandaje au mai reparat vechiul Bucuresti. Si totusi,e orasul in care m-am nascut si mi-am trait o parte din copilarie. Inca ma fascineaza forfota,diversitatea,claxoanele,mirosul patiseriilor,luminile orasului noaptea si blocurile inalte...