Dezolare

Mi-am creat o lume plina de ranchiuna si frustrare,resentimente si resemnare. Am renuntat la visuri,am inlocuit speranta cu dezamagire. Am pus un scut inaintea oricui incearca sa imi invadeze fiinta,m-am izolat de toti si toate.Sunt ca o nava pierduta in larg. Am renuntat sa sper sau sa lupt,am renuntat sa devin cineva. Acum sunt doar o oarecare,un fir de nisip in Univers,o adiere de vant. Tristetea a pus o amprenta puternica asupra mea,mi-a incatusat sufletul si l-a lasat in bratele dezamagirii.Am acceptat infrangerea. Usile mi s-au inchis una cate una,si am cazut prada colapsului. Am devenit mai fragila ca oricand.Orice esuare imi sfasie sufletul ca un pumnal.Fata de mine nu simt altceva decat repulsie si dezgust.Am dezamagit si continui sa dezamagesc pentru ca am uitat sa fiu eu...

Lucruri simple

O plimbare in parc cu castile infundate in urechi,un covor de toamna care fosneste sub picioarele tale,un catelus care te priveste cu ochii lui mari si umezi ,o baie fierbinte pe timp geros,o cafea aromata dimineata,o carte buna,un zambet de copil,o imbratisare,un sarut in ploaie,un fulg de zapada,o bataie cu bulgari,un brad impodobit cu cei dragi,aroma cozonacului proaspat scos din cuptor,luminite colorate de sarbatori,un cer senin,dansul colorat al fluturilor,ciripit de pasari la fereastra,adierea suava a vantului intr-o seara de primavara,mireasma florilor,o bataie cu apa sub caldura torida,o plimbare in talpile goale pe nisipul fierbinte,vocea somnoroasa a iubitului dimineata,...oricat de cufundati am fi in rutina, sunt lucrurile simple,marunte,cele care inca ne tin pe linia de plutire, ne amintesc de fiecare data ca inca avem un suflet care se desfata cu aceste mici bucurii fara de care am fi doar simple papusi automate.

Bucuresti

Bucuresti,orasul care candva mi-a fost casa...ma uit in jur si vad sute de chipuri:palide,ingandurate,vesele,triste,bolnave,indiferente,flegmatice,inocente. Totul e dinamic,plin de contraste,un enorm colaj uman alcatuit din sortimente de oameni invaluiti in propriile ganduri si trairi. Acelesi doamne cu un aer epocal prea elegante pentru un oras prafuit,aceleasi cladiri cojite par chinuite de o boala instalata permanent in ziduri,aceleasi tramvaie ponosite,captusite cu un iz de naftalina,trosnind din toate incheieturile,aceleasi gauri in asfalt. Printre stiluri,look-uri,constructii maiestuase si cateva noutati ici-colo,schimbarea a lasat multe cicatrici. Gunoaie,caini fara stapani,oameni fara un viitor.Poate ca erau si atunci,dar copil fiind nu eram capabila sa observ decat partile frumoase din jur. Si ce este intr-adevar frustrant este indiferenta celor care vad,dar se prefac orbi atunci cand un copil infometat cere de mancare,sau o batrana cere un loc. Talente risipite prin metrouri incercand sa isi castige painea,trec neobservate. Putini isi intorc capul. Femei sarmane cu pruncii la piept implora pentru un leu,iar in schimb primesc insulte si batjocora. Cateva bandaje au mai reparat vechiul Bucuresti. Si totusi,e orasul in care m-am nascut si mi-am trait o parte din copilarie. Inca ma fascineaza forfota,diversitatea,claxoanele,mirosul patiseriilor,luminile orasului noaptea si blocurile inalte...