Am hotarat sa dau panzele de paianjen la o parte si sa adun faramele de suflet pe care timpul le-a risipit candva.Stratul de praf s-a tot ingrosat in timp ce in fata a ramas o lume care se cere redescoperita...acea lume pe care eu am lasat-o in urma. Renuntasem pe atunci la realitate in favoarea unor fantezii. Constientizam ca nu vor dura dar mergeam inainte...pana m-am lovit de zidul adevarului iar globul de cristal s-a spart. Brusc,lucrurile pe care nu le vedeam au devenit treptat vizibile.Nu mai existau nici fluturi,nici culoare...nu mai era nimic...doar un miros de liliac ce imi impanzea camera si o colectie de ganduri care ma duceau la toate acele lucruri neinsemnate dar valoroase pe care le tot evitam sau pe care deseori nici macar nu le observam. Mi-a fost teama ca vor ramane amintiri dar sunt doar momente scurte care vin si pleaca fara ca macar sa cuget asupra lor. Poate ca nu a fost nimic. Doar un vis tesut cu muzica si versuri frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu