Parfum de tei

Mi-e dor de zilele pe care le umpleam impreuna. Mi-e dor sa mai radem pana ne dau lacrimile si ne amortesc obrajii,mi-e dor de noptile albe de pe balcon,de povestile noastre,de plimbari,mi-e dor de clipele noastre. Imi lipseste prietenia de atunci. Desi speram ca va ramane pentru toata viata,ne-am schimbat obiceiurile,gusturile,ne-am schimbat noi. Aveam o prietenie deosebita. Eu te-am indepartat de mine si regret,si ma condamn pentru asta mai mult decat o faci tu. Au intervenit schimbari iar acum parca facem parte din lumi diferite.Cercurile noastre difera. Eu aici,tu acolo...ne mai leaga oare ceva?Altceva decat doua numere de telefon si amintirile frumoase?

Succes in cautarea propriului eu...

Te rog nu te lasa batuta,lupta,mai ales cu tine. Indrazneste,poti mai mult de atat. Nu te mai uri,pentru ca o vor face si altii. Fa ordine in ganduri,lasa regretele in trecut si ia-o de la capat. Nu te lasa coplesita,nu esti singura,te ai pe tine iar asta e suficient. Cine a spus ca trebuie sa te multumesti cu putin? Scoate tot ce a mai ramas bun la tine si trezeste-te la viata. Stiu,realitatea e crunta,te poate zdruncina dar nu te poate invinge.Invinge-o tu,arata-i ca esti puternica. Nu mai da inapoi de la orice rateu,priveste esecurile ca pe niste note proaste.  A doua oara straduieste-te mai mult si o sa reusesti. Nu exista nu pot,tu stii asta cel mai bine. nu te lasa pierdu-ta,apreciaza-te mai mult pentru ca tu esti cea mai importanta persoana din viata ta.

Blestem

As fi vrut sa fiu o floare care se deschide la atingerea razelor de soare.

O stea calauzitoare,un fulger instantaneu.

Sau poate o pasare,un porumbel ce zboara lin,

Un cer senin,

O culoare dintr-un curcubeu...

Un strop de rai,sau poate doar o raza,

Un rasarit pe care cerul se bazeaza.

Un vers ce anii inca nu l-au sters.

O stea sau poate doar un fulg de nea,

Un zambet de copil

Un fluture-as fi vrut sa fiu,

Sau doar parfumul de April.

As fi vrut sa ma nasc la radacina unui pom,

Sau sa fiu un nor care trimite lacrimi pe pamant,

O simpla adiere de vant...

Dar soarta ma blesteama sa fiu om...

Nostalgie

Un gand hoinar ma duce spre casa bunicilor. Strabate soseaua amintirilor in lung si in lat,curtea copilariei mele,peisajele pline de ceea ce pentru mine contura candva o poveste care va dainui vesnic in suflet.Imi infatiseaza chipurile celor dragi care ma intampinau intotdeauna nerabdatori in pragul casei si dragostea neconditionata cu care ma ocroteau. Eram copil si zambesc acum cu ochii umezi in fata amintirilor care imi coloreaza dispozitia putin nostalgica. Glasul bunicilor imi rasuna parca si acum in suflet ca un ecou. Pacat ca cerul mi i-a luat mult prea devreme...

Vara

Pe fereastra intra racoarea inceputului de noapte. O luna somnoroasa imbratiseaza bland intunericul iar stelele isi aprind facliile una cate una. Se lasa o liniste coplesitoare. Natura pare mai trista noaptea. Din verdele copacilor au mai ramas doar siluetele.Totul e gol,inca o zi s-a pierdut in trecut. Glasul stins de intuneric isi lasa valul asupra orizontului iar linistea opereaza ca un calmant. Somn usor!