Cand nu voi mai atinge pamantul cu picioarele,norii vor simti bataile aripilor mele. Cand nu voi mai vedea lumina intunericul imi va fi calauza. Cand voi ramane fara aer,voi deveni parte din neant. Cand imi vor scoate inima,venele vor pastra amintirea ochilor tai.
Alunga-mi teama cu o pana
.....ii opresti si ei cereale dimineata
Uneori se pierde cu firea...si daca nu s-ar tine cu putere de marginile pamantului s-ar izbi de imensitatea cerului si s-ar imprastia. Ce farmec ar mai avea atunci? Rosul lui nu va mai arata la fel...totusi,il invidiez. A fost martorul multor povesti de dragoste...si parca mereu ma priveste trist,parca asteapta ceva...cred ca imi cunoaste secretul. Am vrut sa stau de vorba cu el,dar deodata,a trecut un nor imens si l-a impins pe cealalta parte a lumii. Poate pe urmatorul il voi prinde alaturi de tine,si vom sta amandoi de vorba cu el.
